Sponsored links

Psihologia motivațională a lui Abraham Maslow

Stiinta si Tehnologie

Virale / Stiinta si Tehnologie 9 vizualizari 0

Psihologia motivațională a lui Abraham Maslow

 

Abraham Maslow ar putea fi considerat un teoretician al motivației sau un teoretician al personalității. El a fost câte puțin din ambele. Una dintre primele sale cărți a fost Motivația și Personalitatea (1954). Poate că este mult mai revelator titlul pe care Maslow a vrut să-l folosească inițial pentru acea carte: Higher Ceilings for Human Nature (Nivelurile superioare ale naturii umane) (Maslow, 1970, p.ix). El s-a apropiat de acest titlu cu ultima lui carte, publicată postum: The Farther Reaches of Human Nature (Realizările superioare ale naturii umane) (1971).

 

 Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.9: Motivaţia şi emoţia) - (Partea a III-a:  Teoria motivaţională a lui Maslow)

 


Ce tipuri de motive au fost explorate de către Maslow?

Maslow s-a ocupat de motivaţiile înalte ale ființelor umane: cele care ar putea fi numite motivaţii existențiale sau spirituale. Acestea sunt unele dintre cele mai puternice și specifice motivații umane.

Cele două perspective teoretice dominante în psihologie, când și-a început Maslow activitatea în anii 1940, erau behaviorismul (teoria comportamentului) și freudismul. Ambele păreau inadecvate pentru a face față "aspirațiilor ideale ale ființei umane" (Maslow, 1963). Maslow a simțit că niciuna nu avea prea multe de spus despre ceea ce-i făcea pe oameni fericiți și sănătoși psihologic.

Care a fost obiecția lui Maslow față de psihanaliză?

Maslow a avut câteva obiecții față de teoria lui Freud. Ea oferă o perspectivă îngrozitoare asupra naturii umane, spunea el. Oamenii erau portretizați ca fiind preocupați de sex, violență și egoism. Freud și urmașii săi s-au concentrat asupra psihopatologiei (stările anormale, dezordonate).

Freud nu a oferit nicio teorie asupra sănătății mintale, nicio descriere convingătoare a personalității sănătoase sau a persoanei bine adaptate. Freud a insistat mult asupra comportamentului nevrotic, dar a oferit puțină înțelegere asupra comportamentului care nu este nevrotic.

Obiecțiile lui Maslow față de behaviorism

Maslow a criticat, de asemenea, behaviorismul. În anii '40 și '50, behavioriştii au refuzat să se ocupe de complexitatea vieții mentale. Pentru Maslow, discuția despre stimuli și răspunsuri era mecanicistă, dezumanizantă și evita problemele centrale ale existenței umane.

De asemenea, Maslow a simțit că, asemenea psihanalizei, behaviorismul nu oferea nicio teorie asupra sănătății mintale, căci evidenția un punct de vedere superficial asupra adaptării: fericirea presupunea un comportament prin care se obţineau stimuli ce întreţineau această stare.

Maslow a propus o alternativă: a Treia Forță în psihologie. Acest tip de psihologie va aborda subiecte importante neglijate de celelalte două, cum ar fi împlinirea, căutarea sensului și ceea ce înseamnă să fii sănătos din punct de vedere psihologic.

Maslow a colaborat cu Rogers, Fromm și alți psihologi, formând noi asociații profesionale și lansând noi reviste dedicate celei de a Treia Forțe a psihologiei, cunoscută și sub denumirea de psihologie umanistă.

Autoactualizarea

Pentru a studia aspectele înălțătoare ale existenței umane, Maslow a dezvoltat o abordare pe două direcții: (1) a studiat momentele neobișnuit de pozitive cu care se confruntau mulți oameni și (2) a studiat oamenii pe care el i-a considerat a avea personalități constructive și eficace. Maslow i-a numit auto-actualizatori.

Cine l-a inspirat pe Maslow

Maslow și-a format ideea de auto-actualizatori din observarea unor profesori de renume pe care i-a avut în școala postuniversitară. Se pare că exista o asemănare extraordinară între cei doi profesori: Max Wertheimer (psiholog) și Ruth Benedict (antropolog).

Wertheimer și Benedict erau personalități foarte distincte, a spus Maslow, dar aveau ceva în comun care îi diferenția de alte persoane. Într-un fel, inițial misterios pentru el, erau doi oameni de același fel.

După cum îi vedea Maslow (fără îndoială, prin lentilele roz ale unui student dedicat), atât Ruth Benedict, cât și Max Wertheimer erau creativi, productivi și buni. Ei erau sofisticați, aparent fericiți, foarte ageri intelectual și totuși abordabili. Pe scurt, erau niște oameni uimitori, fără a fi plini de ei sau egoiști. Ei erau consacrați muncii și slujirii celorlalți.

Pentru Maslow, ei reprezentau sănătatea mentală. Păreau să aparțină unei noi categorii de oameni, un tip psihologic pe care Maslow nu-l întâlnise în literatura psihologică.

Maslow și-a propus să studieze acest tip de persoane. El a spus că pur și simplu se uita la "cei mai buni oameni" pe care îi putea găsi.

Caracteristicile oamenilor care se auto-actualizează, potrivit lui Maslow

Inițial Maslow a crezut că auto-actualizatorii erau destul de rari: "mai puțin de 1% din populația adultă" (Maslow, 1962, p.204). El a identificat următoarele caracteristici ale oamenilor care se auto-actualizează:
1. Sunt productivi și creativi
2. Sunt spontani, spirituali și cu simțul umorului.
3. Apreciază valorile mai înalte, cum ar fi adevărul, frumusețea și dreptatea, adesea combinându-le în diferite întreprinderi.
4. Sunt fericiți cu viața lor.
5. Sunt deschiși ideilor noi, curioși și fascinați de realitatea însăși.
6. Sunt "invariabil implicați într-o cauză din afara propriei persoane".

Maslow a crezut că auto-actualizatorii trăiau la potențialul lor maxim, manifestându-și sinele lor cel mai bun. Ei nu erau motivați de lăcomie și interes propriu și erau responsabili social.

În activitățile lor de zi cu zi, ei erau dedicați mersului omenirii într-o direcție bună. Ei erau conștienți de problemele din lume, dar păreau pe deplin încântați de viață și fericiți că trăiesc.

Piramida lui Maslow

Maslow a conceput o diagramă în formă de piramidă, în prezent faimoasă, pentru a-și exprima ideile. În partea de jos a pus motivele bazale sau nevoile biologice. În partea de sus erau nevoile superioare, spirituale sau existențiale. Între acestea exista o serie de alte nevoi.

Ideea din spatele diagramei în formă de piramidă a lui Maslow 

Maslow a argumentat că, pe măsură ce fiecare nevoie mai mică este îndeplinită, nivelul imediat superior devine mai atrăgător. În primul rând, în stratul inferior, sunt nevoi biologice cum ar fi cele de alimente și de somn. Toți oamenii trebuie să dispună de aceste lucruri, dacă nu au altceva.

Următoarele sunt nevoile de securitate sau de siguranță: să ai un loc unde să stai, să știi de unde vine următoarea ta masă și să eviți pericolul. Apoi vine iubirea sau dragostea și apartenența: nevoia de a se afilia cu alți oameni.

Deși dragostea este clasată mai sus pe cele mai multe scale ale valorilor umane, Maslow a pus-o sub nivelul următor, pe care el l-a numit stimă. Maslow a motivat că este un lucru posibil, într-adevăr comun, să existe dragoste în relații care nu promovează stima.

Într-o relație de dragoste bună, creșterea stimei de sine este promovată în ambele părți. Într-o relație proastă, un membru al perechii încearcă să-l mențină pe celălalt nesigur și dependent. În acest sens, nevoile de dragoste sau de relaționare sunt mai ușor de realizat decât nevoile de stimă de sine.



Ierarhia nevoilor a lui Maslow

Al cincilea nivel este auto-actualizarea. Poți trece prin toate celelalte niveluri și încă să simți un gol. Poți avea o casă mare, o slujbă foarte bine plătită, un soț / soție, copii, o mulțime de stimă de sine, dar să fii neîmplinit.

În schema lui Maslow, aceasta ar însemna că primele patru nivele de nevoi sunt îndeplinite, dar a cincea și cea mai înaltă nu este încă realizată. Vom discuta mai multe despre cel mai înalt nivel, interesul real al lui Maslow.

A fost ierarhia lui Maslow folositoare ca un ghid pentru cercetare? Care a fost consecința longevității sale?

Ierarhia nevoilor este contribuția cea mai cunoscută a lui Maslow în psihologie. Toată lumea a auzit de ierarhia nevoilor a lui Maslow, iar majoritatea oamenilor o consideră plauzibilă.

Cu toate acestea, există foarte puține cercetări care să susțină ierarhia nevoilor și multe excepții ale acesteia. De exemplu, unii oameni se abțin din motive religioase. Mulți oameni urmăresc respectul de sine înaintea dragostei. Maslow nu oferă nicio cale pentru a decide care excepții sunt importante.

Teoria motivațională a lui Hull a fost foarte precisă și ușor de testat. Deoarece a fost testabilă, a fost pusă la încercare și a eșuat. În schimb, teoria motivațională a lui Maslow este vagă și generală. Are multă atractivitate intuitivă, dar admite multe excepții. Prin urmare, ea nu poate fi testată definitiv. Această vaguitate a făcut ca piramida lui Maslow să fie nemuritoare ca marile piramide ale Egiptului.

Nevoile B și nevoile D

Reeve (1992) a rezumat încercările de a întreprinde cercetări cu privire la ideile lui Maslow și a concluzionat că "ponderea dovezilor ridică îndoieli considerabile asupra validității ierarhiei". Cu toate acestea, el a sugerat că o distincție mai simplă, pe două nivele, ar putea primi sprijin.

Distincția pe două nivele pe care Reeve o considera valabilă era aceea dintre nevoile bazate pe menținerea organismului (cum ar fi foamea și setea) și cele bazate pe creștere. Aceasta este, în principiu, distincția pe care Maslow o face între nevoile de tip D și nevoile de tip B.

Valorile D

Maslow a numit nevoile tradiționale tipice de tip hullian nevoi de tip D. Nevoile D se bazau pe valorile D (valori ale deficienței).

Valorile deficienței se încadrează în schema hulliană: creaturile prezintă o deficiență în alimentație, apă sau securitate, ceea ce generează o nevoie, care este trăită ca o stare neplăcută. Animalul va acționa pentru a elimina acea deficiență (reducerea pulsiunii), iar comportamentele care reduc nevoia vor fi întărite.

Valorile B

Maslow a identificat o altă clasă de nevoi, unele urmărite de oamenii care se auto-actualizează. El le-a numit pe acestea nevoi ale ființei (being needs) sau nevoi de tip B. Majoritatea celorlalți psihologi le-a numit nevoi existențiale sau spirituale.

Caracterul existențial presupune literalmente existența. Nevoile existențiale sunt generate de dorința de a experimenta viața mai deplin sau de a găsi sensul și scopul în viață.

Nevoile existențiale implică un tip de motivație destul de diferit de cele de foame, sete și alte motive studiate de psihologii hulliani. Dacă îți satisfaci nevoile B, te simți împlinit, dar nu sătul. Nu poți să te saturi de adevăr, frumusețe sau dreptate.

Pe lângă adevăr, bunătate și frumusețe, nevoile de tip B enumerate de Maslow includeau unitatea, perfecțiunea, completitudinea sau finalitatea. Un artist se bucură de simetrie; un arhitect se străduiește pentru a obține un sentiment de unitate; un meșter se simte bine când vede o piesă finalizată; un muzician caută perfecțiunea în tonul unui instrument.

Maslow a enumerat, de asemenea, valorile B, cum ar fi vivacitatea, procesul, unicitatea și auto-suficiența. Aceste caracteristici prezintă o asemănare izbitoare cu descrierea lui Carl Rogers asupra tendințelor sănătoase în timpul psihoterapiei.

Găsind că au venit cu multe idei similare, Maslow și Rogers au format o alianță naturală. Ei au devenit lideri și fondatori ai mișcării psihologiei umaniste la începutul anilor '60.

Critici ale teoriei lui Maslow

Maslow poate fi criticat din mai multe unghiuri. Nu a fost foarte riguros științific în investigațiile sale, așa cum a recunoscut el însuși cu ușurință. Lui îi plăceau listele. Citiți-l pe Maslow și veți găsi liste cu valori B, liste cu caracteristici ale auto-actualizatorilor, liste cu obiective pentru viitorii psihologi umaniști, chiar liste cu posibile proiecte de cercetare... dar niciodată o cercetare reală.

Maslow a pretins că a "studiat" și a "descoperit" caracteristicile auto-actualizatorilor. El a criticat obiecțiile conform cărora el ar fi inventat sindromul auto-actualizatorului. Dar obiecțiile par valabile. Perspectivele sale au venit din intuiția sa.

Maslow nu a prezentat niciodată date pentru a dovedi că listele sale cu caracteristicile auto-actualizatorilor erau exacte. El doar a spus că este evident sau că fiecare persoană sănătoasă pe care o știa a acționat în felul acesta sau că "cercetarea mea mi-a arătat" modul în care au acționat auto-actualizatorii.

Aceasta nu înseamnă că Maslow a greșit. Aceasta înseamnă că opiniile sale nu au fost validate într-un mod științific obișnuit, prin găsirea unor surse de dovezi independente. Maslow este asemuit cu William James: un scriitor bun, un filosof intuitiv și o forță culturală.

Maslow a inventat termenul "psihologie pozitivă" și a prezentat o interpretare profundă a ceea ce însemna aceasta, cu mult înainte ca Seligman să preia eticheta. Seligman își recunoaște acum datoria față de Maslow, deși acest lucru s-a produs lent, având în vedere asemănările izbitoare din abordările lor.
De exemplu, Seligman a spus în discursul său inaugural la președinția APA (Asociația Americană de Psihologie) din 1998 că formarea și realizările sale în psihologie erau "pe jumătate coapte", întrucât obținuse rezultate importante din studierea comportamentului anormal. Acea parte era coaptă. Dar că psihologia (de până atunci) neglijase fericirea și sănătatea mintală.

Însă Maslow făcuse exact același lucru cu 36 de ani mai devreme în "Towards a Psychology of Being" (Către o psihologie a ființei) (1962). De fapt, criticismul său principal asupra perspectivei freudiene era că aceasta se concentrase asupra anomaliilor și nu avea nimic de spus despre sănătatea mentală pozitivă. Apoi, Maslow a scris o serie de cărți care detaliau starea de sănătate mentală pozitivă.

Anii '60 au fost ani de vârf pentru Maslow și pentru psihologia umanistă. În 1961, Tony Sutich a înființat Jurnalul de Psihologie Umanistă.

Cum a fost psihologia umanistă "precursor al schimbărilor culturale din anii 1960"?

În 1962, Maslow a publicat o carte influentă "Către o psihologie a ființei". Maslow a fost președintele Asociației Americane de Psihologie în anul 1967.
În multe privințe, psihologia umanistă, cu accentul său pe libertatea personală, pe explorarea de sine și pe expansiunea conștiinței, a fost un precursor al contraculturii anilor '60 din Statele Unite. Maslow a murit în anul 1970.

Experiențele de vârf

Caracteristici ale experiențelor de vârf, potrivit lui Maslow

Ultimul dintre momentele înălțătoare este experiența de vârf: momentul de extaz, împlinirea spirituală și fericirea. Pentru a ilustra acest tip de experiență, Maslow a cerut odată unui număr de 190 de studenți să răspundă în scris la următoarele instrucțiuni:

Aș vrea să vă gândiți la cea mai minunată experiență sau la cele mai minunate experiențe din viața voastră; cele mai fericite momente, momentele extatice, momentele de încântare, datorate poate faptului de a fi îndrăgostit sau de a asculta muzică sau "de a fi captivat" dintr-o dată de o carte sau de un tablou sau de un moment creativ mare. Mai întâi listați aceste experiențe. Și apoi încercați să povestiți despre modul în care ați simțit că trăiați în alte timpuri, cum erați în acel moment o persoană diferită în anumite privințe.

Din răspunsuri, Maslow a alcătuit un sindrom compozit al experienței de vârf:
1. Experiența sau obiectul este privit ca un întreg, detașat de posibila utilitate, oportunitate și scop.
2. Experiența este pe deplin asumată, dat fiind "atenția totală".
3. Experiența pare a fi ego-transcendentă, uitare de sine și de propriul eu.
4. Experiența este simțită ca fiind auto-validantă și auto-justificatoare, având o valoare intrinsecă proprie.
5. Experiența este însoțită de o dezorientare în timp și în spațiu caracteristică (de exemplu, artistul creativ care nu-și dă seama de mediul înconjurător, îndrăgostiții pentru care o zi pare a fi un an sau o secundă).
6. În mod special în experiențele muzicale sau religioase, lumea este văzută ca o unitate, o singură entitate definește viața sau o parte este percepută ca și cum ar constitui pentru moment lumea întreagă (Maslow, 1968).

Maslow a concluzionat: Aceste momente sunt unele de fericire pură, pozitivă, când toate îndoielile, toate temerile, toate inhibițiile, toate tensiunile, toate slăbiciunile sunt lăsate în urmă. (Maslow, 1962, p.9)

Experiențele de vârf sunt adesea însoțite de un sentiment deosebit și distinctiv de "unitate cu universul". Sentimentul de separație, de distanță sau de înstrăinare de lume dispare.

În timpul unei experiențe de vârf, oamenii simt că iubesc și acceptă orice creație. Maslow a reprodus impresia unui subiect din timpul unei experiențe de vârf "m-am simțit ca un membru al unei familii, nu ca un orfan". (Maslow, 1962, p.9)

"Experiența mistică" în religie

Ce fenomen foarte asemănător cu experiențele de vârf a descris William James?

William James a descris ceva foarte asemănător cu experiența de vârf a lui Maslow în conferințele sale din 1901-1902 de la Edinburgh, publicate ca "Tipuri ale experienței religioase" (1902). El a numit-o experiență mistică. James a remarcat că experiențele mistice produceau adesea senzații fizice, cum ar fi căldură sau "foc" în interior, și erau deseori însoțite de vindecare mentală.

James a oferit exemplul unei femei care a simțit că avea simptome asemănătoare gripei în timpul unei epidemii. Ea participase la conferințe pe tema "vindecării minții" în acea vară, deci a decis că ar fi o bună ocazie de a testa principiile.

M-am așezat în pat imediat, iar soțul meu a dorit să trimită după medic. Dar i-am spus că aș prefera să aștept până dimineață și să văd cum mă simt. Apoi a urmat una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea.

Nu pot să-o exprim în alt mod decât să spun că m-am "abandonat curentului vieții și l-am lăsat să curgă peste mine". Am renunțat la toată teama față de orice boală iminentă; Eram perfect dispusă și ascultătoare.

Nu a existat niciun efort intelectual, niciun fel de reflexie. Ideea mea dominantă era: "Iată roaba Domnului: Fie după voia Ta", și o încredere perfectă că totul va fi bine, că totul era bine. Viața creatoare curgea în mine în fiecare clipă și mă simțeam aliată cu Infinitul, în armonie și plină de o pace care întrece orice înțelegere...

Nu știu cât de mult a durat această stare, nici când am adormit; dar când m-am trezit dimineața, eram bine. (James, 1902/1958, p.106)

Ce a spus Maslow că ar putea declanșa experiențele de vârf? Cât de comune sunt acestea?

Maslow era de acord cu William James că experiențele mistice erau deseori asociate cu religia. Într-adevăr, după cum a subliniat cărturarul biblic Marcus Borg, fiecare religie începe cu o experiență mistică.

Pentru Maslow, religia nu era o parte necesară a definiției. Prin colectarea de exemple, el a stabilit că experiențele de vârf ar putea apărea și în viața obișnuită. El a scris:

Ele erau declanșate de marile momente de dragoste și sex, marile momente estetice (în special din muzică), de exploziile creativității și de fervoarea creativă (marea inspirație), de marile  momente de înțelegere și de descoperire, de experiența femeilor care dădeau naștere copiilor în mod natural- sau doar de iubirea lor pentru copii, de momentele de fuziune cu natura (într-o pădure, pe malul mării, în munți etc.), de  anumite experiențe atletice, de exemplu, scufundări, de dansuri etc. (Maslow 1962 )

Cum a corelat Maslow experiența de vârf cu"sănătatea psihologică"?

Maslow a mai spus că "am descoperit că experiențele de vârf sunt mult mai frecvente decât m-am așteptat vreodată". În teoria sa inițială, experiențele de vârf ar fi trebuit să fie rare, limitându-se la oamenii neobișnuit de sănătoși.

Cu toate acestea, așa cum s-a dovedit, "De aceste experiențe de vârf aveau parte, de asemenea,  oamenii obișnuiți și chiar și persoanele bolnave psihic". De fapt, "Practic, toată lumea declară existența unor experiențe de vârf dacă este abordată, interogată și încurajată în mod corect" (Maslow, 1962).

Maslow a ajuns să considere experiențele de vârf ca perioade temporare de sănătate mentală extremă. El a menționat "o suprapunere considerabilă între caracteristicile experientelor de vârf și caracteristicile sănătății psihologice (mai integrate, mai vii, mai individuale, mai puțin inhibate, mai puțin anxioase etc.)" (Maslow, 1962).

Care sunt alte caracteristici ale experiențelor de vârf?

Maslow a spus, de asemenea, că experiențele de vârf trebuie să fie spontane, fără a fi inhibate de conștiința de sine. El a scris:

Poți crea aceste experiențe în mod voluntar? Nu! Sau aproape nu în întregime! În general, suntem "surprinși de bucurie", pentru a folosi titlul cărții lui C.S. Lewis, "Surprised by Joy," doar pe pentru această întrebare. Experiențele de vârf vin în mod neașteptat, ni se întâmplă brusc. Nu poți conta pe ele. Și vânarea lor este cam ca vânarea fericirii. Cel mai bine este să nu o faci direct. Ea vine ca un produs secundar...de exemplu, din a duce la bun sfârșit o  sarcină demnă cu care te identifici (Maslow, 1962).

Maslow credea că oamenii ar putea face ca experiențele de vârf să fie mult mai probabile. Ei ar putea să-și înfrumusețeze ambianța, să asculte muzica care să-i înalțe sau să-și deschidă mințile la sacralitatea lucrurilor obișnuite. Discutăm mai multe despre aceasta pe pagina următoare.

Sfaturile lui Maslow privind auto-actualizarea

În cursul anilor de profesorat, lui Maslow i s-au cerut de mai multe ori sfaturi specifice referitoare la modul în care poți să devii un auto-actualizator. Uneori, se părea că oamenii doreau răspunsuri facile și soluții rapide. Maslow a scris:

Problema cu cei mai mulți dintre acești tineri care aderă la ideile mele este că ei înțeleg auto-actualizarea ca pe un fulger care te lovește instantaneu, fără ca tu să faci ceva pentru asta. Se pare că toți vor să aștepte pasiv ca acest lucru să se întâmple fără efort din partea lor.

În plus, cred că practic toți aveau tendința să definească auto-actualizarea ca eliminare inconștientă a tuturor inhibițiilor și controalelor în favoarea spontaneității și impulsivității. Din contra, a afirmat Maslow, tendința oamenilor care se auto-actualizează este orientarea spre munca grea și spre disciplină.

Cine erau "singurii oameni fericiți" pe care îi știa Maslow?

Singurele persoane fericite pe care le cunosc sunt cele care lucrează bine la ceva pe care îl consideră important...Acesta a fost un adevăr universal pentru toți subiecții mei care se auto-actualizează.

Ei au fost metamotivați de metanevoi (valori B), exprimate în devotamentul, dedicația și identificarea cu o muncă intensă și importantă. Acest lucru era valabil pentru fiecare caz în parte. (Maslow, 1965, p.6)

Care au fost câteva sfaturi practice pe care le-a dat Maslow studenților? Ce este "resacralizarea"?

Studenții au dorit sfaturi specifice. Ei au vrut răspunsuri la întrebarea practică: Ce face un astfel de om? Cum au ajuns oamenii să se auto-actualizeze în acest fel? Ce ar putea face studenții pentru a încuraja auto-actualizarea în propriile lor vieți, presupunând că asta s-ar putea face în mod voluntar?

Maslow nu a vrut să-și asume rolul unui guru. Însă, el a crezut ca astfel de întrebări nu ar trebui evitate. Așa că le-a oferit studenților cea mai bună estimare despre modalitățile de a se auto-actualiza. Iată lista din cartea publicată după moartea sa, The Faster Achievements of Human Nature (Cele mai rapide realizări ale naturii umane) (1971):

1. Faceți lucruri care să permită absorbția, lipsa cinismului sau conștiința de sine. Concentrați-vă 100% într-un act de creație de înaltă calitate sau cultivați aprecierea deschisă asupra naturii sau a muzicii.

2. Alegeți alternativele de creștere, mai degrabă decât alternativele de frică. Când vă confruntați cu un moment decisiv în viață, optați pentru calea provocatoare, care vă face să creșteți, mai degrabă decât pentru calea ușoară, care vă reduce frica.

3. Îndrăzniți să aveți încredere în intuițiile, valorile și percepțiile voastre. Maslow i-a întrebat pe studenții săi ce ar face dacă ar încerca să deguste un pahar de vin, apoi ar vedea de pe etichetă că este foarte scump sau foarte ieftin. Ar schimba evaluarea gustului vinului?

4. Când aveți îndoieli, fiți cinstiți. Există excepții - momente când "minciunile albe" sunt necesare pentru a evita rănirea sentimentelor. Dar, de regulă, onestitatea are rezultate bune și este valoroasă în sine.

5. Acordați importanță la ceea ce faceți. Nu contează dacă este atletism, creșterea unui copil, bursa, arta sau grădinăritul.

6. Permiteți condițiile care să faciliteze experiențele de vârf. De exemplu, ascultați muzică frumoasă. Mergeți în împrejurimile naturale frumoase. Bucurați-vă la maxim de relațiile de dragoste.

7. Cultivați atitudinile care "resacralizează" lucrurile (arta, familia, natura). Aceasta înseamnă depășirea cinismului pe care mulți îl învață în timpul adolescenței. Înseamnă redescoperirea răspunsurilor puternice latente la om pentru lucruri precum bebelușii, muzica, sentimentele spirituale, comuniunea socială, ritmul și dansul, natura și arta. Resacralizarea înseamnă a face din nou ca aceste lucruri să fie sacre.

Teoria Z

Maslow a numit teoria sa finală "Teoria Z" (Maslow, 1971). A fost publicată postum și este mai puțin cunoscută sau discutată decât ideile sale timpurii precum piramida nevoilor.

Teoria Z a prezentat câteva schimbări majore în perspectiva teoretică a lui Maslow. De exemplu, în Teoria Z, Maslow a schimbat sensul auto-actualizatorului.
Inițial, Maslow a spus că mai puțin de 1% din populația adultă se auto-actualizează. Fără îndoială, acesta era un mesaj dificil de oferit oamenilor care aspirau la auto-actualizare, ceea ce făcea în mod real orice grup cu care se confrunta Maslow.

Maslow a decis spre sfârșitul vieții sale că sănătatea mentală și fericirea (cum ar fi experiențele de vârf) nu erau atât de rare cum credea odinioară. El a lărgit foarte mult conceptul de auto-actualizator.

În teoria Z, auto-actualizatorul a fost redefinit ca o persoană normală sănătoasă, cu bună-credință și energică, nu neapărat extrem de creativă. El sau ea era o persoană sănătoasă din punct de vedere mental și juca un rol constructiv în societate.

Noua caracterizare a auto-actualizatorilor era lipsită de aura mistică sau aducătoare de adoratori, ca să spunem așa. Noul auto-actualizator putea avea experiențe de vârf, dar nu era neapărat familiarizat cu acestea în mod cotidian ca originalul auto-actualizator al lui Maslow.

Cum a schimbat Maslow descrierea tipului de auto-actualizator, în Teoria Z? Ce era "transcenderul"?

În Teoria Z, Maslow a descris o personalitate asemănătoare cu auto-actualizatorii-ul inspirați originali, existenți în proporție de 1 la 100 de persoane. Acest tip a fost numit transcender.

Transcenderii erau oameni care construiau conștient caracteristicile experiențelor de vârf în viața de zi cu zi. Transcenderii erau "mai puțin îngroziți de elitism" decât auto-actualizatorii.

Cu alte cuvinte, ei erau mai dispuși să recunoască oameni deosebiți asemenea lor înșiși. Maslow a spus în Teoria Z că transcenderii "se recunosc cumva unul pe celălalt".

Pentru transcender, a spus Maslow, experientele de vârf devin punctele înalte și validatorii vieții. Transcenderii "vorbesc cu ușurință limba ființei", găsind relativ ușor să exprime gânduri și sentimente legate de natura existenței.

Transcendenții sunt "perpetuu în admirația realității" și percep sfințenia în lucrurile de zi cu zi. În activitatea lor zilnică, ei sunt "metamotivați în mod vizibil", urmărind nevoile B, cum ar fi adevărul și dreptatea.

Transcenderii au tendința de a înfrumuseța lucrurile și au o probabilitate mai mare de a avea sentimente de unitate cu mediul. Este posibil ca ei să fie inovatori, să vină cu metode cu adevărat noi de înfăptuire a lucrurilor, în loc să urmeze căile stabilite.

Confor Teoriei Z, orice persoană rezonabil de bună, care avea o viață constructivă, putea să pretindă în mod legitim titlul de auto-actualizator. O nișă nouă (transcender) a fost creată pentru tipuri extrem de neobișnuite de oameni care explorează cele mai îndepărtate zone ale naturii umane.

Psihologia motivațională a lui Maslow pe scurt

Maslow a răspuns psihologiei hulliene, cu accentul său pe nevoile și deficiențele biologice, evidențiind un set complet diferit de motive. Acestea implicau căutarea unei împliniri sau a unei existențe extinse.

Maslow a avut un impact imens asupra psihologiei. Împreună cu Carl Rogers și alți psihologi umaniști, a demarat a Treia Forţă în psihologie până în 1962, numită așa deoarece fondatorii ei au văzut psihologia umanistă ca o alternativă la behaviorism și psihologia freudiană, celelalte două opțiuni disponibile psihologilor în anii 1950.

Maslow, Rogers și alții din Forța a Treia au decis să studieze factorii care duc la o psihologie a omului fericit și sănătos. Ei au văzut acest lucru ca pe un subiect neglijat atât de către comportamentaliști (care nu vorbeau despre minte), cât și de către freudieni (care vorbeau mai ales despre patologie sau despre lucruri care nu mergeau bine).

Maslow a fost un scriitor inspirat, căruia îi plăceau listele: liste de motive existențiale, liste de trăsături de personalitate împărtășite de oameni inspirați și liste de proiecte sau idei de cercetare care ar putea lumina aceste preocupări. Cu toate acestea, Maslow însuși nu a făcut nicio cercetare.
Ideile sale au fost criticate din cauza derivării lor intuitive și dificultății de demonstrare a falsității lor.

În unele privințe, Maslow și-a devansat timpul. El s-a concentrat pe psihologia pozitivă cu decenii înainte ca Martin E.P. Seligman să devină celebru pentru psihologia pozitivă. Împreună cu Carl Rogers, Maslow a ajutat la stimularea schimbărilor contra-culturale ale anilor '60.

Maslow a identificat persoanele care păreau să fie motivate de valori superioare, numite auto-actualizatori. Maslow a studiat, de asemenea, experiențele de vârf pe care le-a considerat "momente de sănătate mentală" în care oamenii erau foarte sensibili la valorile existențiale.

Maslow este cel mai renumit pentru ierarhia sa asupra nevoilor. Aceasta este o diagramă în formă de piramidă care arată modul în care oamenii progresează de la nevoile biologice de bază (în partea de jos), printr-o succesiune de etape intermediare, la nevoi existențiale (la vârf).

În teoria sa finală, numită "Theory Z", Maslow și-a revizuit conceptul de auto-actualizator pentru a include oamenii normali, sănătoși, care nu erau neapărat excepțional de creativi, dar care se dedicau activităților constructive.

Teoria Z a definit un nou tip de om numit transcender, care seamănă cu tipul de auto-actualizator original, rar (1%). Transcenderul, așa cum a fost descris de Maslow în ultima carte pe care a scris-o, era "în mod evident meta-motivat", trăind viața în conformitate cu valorile existențiale.

Traducere de Maricica Botescu după Maslow motivational psychology, cu acordul autorului

[...]
Va recomandam:

www.MegaEpub.NET

|

www.SmashToDust.com

Sponsored links

Comentarii